Logica vietii zice ca orice inceput are si un sfarsit si nu degeaba. Adevar evident au ba, omul nu-si poate pastra starile afective in cuva unui perpetuum mobile, alternand sincron, nestingherit pe rotula vietii. Suntem flexibili, experimentali, aspiratoare sentimentale, bureti de senzatii. Inghitim hulpav imagini, producem stari pe care le purtam ascunse in vasul sufletului. Ne adapam cu sunete, culori, amintiri tactilogene, le rumegam ascuns in noapte si le scuipam ca pe un tabac prea mestecat. Si totul se vede pe fata brazdata de timp.

Buna iubitule, ce faci? Ah, ti-am zis “iubitule”…nu am vrut…nu ma lua in seama, era doar o vorba, vroiam doar sa iti spun ca…a fost minunat azi-noapte.

Inca iti simt mirosul imprimat in piele si ma invart printr-o camera care nu mi s-a parut pana ieri ca ar fi atat de mica si atat de goala. Ai venit si cu simpla prezenta m-ai umplut, m-ai completat pentru cateva clipe, mi-ai acoperit tot cerul existentei in asa fel incat nu mai vedeam, simteam, respiram decat pe tine.

OK, titlul e atat de Cosmo incat mi se face mie greata dar cand ai de mers 3 ore si jumatate cu avionul si ai avut proasta inspiratie sa iti iei o singura revista la tine ajungi sa citesti si reclamele la absorbante intime.

Titlul complet din respectiva revista (British Glamour – Nov ’09) era ceva de genul: “Sfaturi pentru cupluri de incercat deseara, maine si intotdeauna” …

Am constatat totusi ca unele sfaturi sunt chiar pertinente, asa ca here we go: