Motto: “nu exista iubire, ci doar o cantitatatee imensa de teama ca femeia care ne place se culca cu altul. Ha! Asa-i ca o iubesti si mai tare?!” Adrian Sahr – Mintea unui barbat divortat

In copilarie am fost o persoana introvertita. Nu imi exprimam sentimentele, pentru ca am fost crescuta cu mari sacrificii, pe care, precoce fiind, le-am observat de timpuriu si am stiut ca anumite lucruri nu se spun si nu se cer: o jucarie pe care parintii nu si-o permiteau; hainute, dulciuri; si altele…cand mi-a placut prima data un baiat, nu i-am spus-o. Nu i-am aratat-o. Si el, nestiind, s-a apropiat de prietena mea cea mai buna de pe vremea aia.

De exemplu, sa zicem ca aveti chef intr-o seara sa mergeti la restaurant. Sau la o terasa, ca tot e vara. Si toti prietenii vostri sunt ocupati. Ce faceti? Stati in casa, sperand ca unul din amici sa isi faca timp pentru voi in alta zi, frustrate, pentru ca era vremea asa de misto si ati fi avut chef sa leneviti pe o canapea la umbra, sau ca ati avut o zi grea si ati fi avut nevoie de destindere, sau….mergeti totusi singure? Daca alegeti ultima varianta, sigur veti intalni privirile ciudate aruncate de chelneri si de vecinii de masa, cand vor vedea ca stati singure la masa, fara nici un insotitor.

nima e un organ. Unul cu muschi adica. Si ca orice muschi, sunt formati din fibre. Fibre care se intind si destind., deh! asta-i scopul lor in viata. Sunt muschi, in corp, pe care ii folosim mai rar si altii pe care ii folosim des. Muschii inimii functioneaza continuu, cu alte cuvinte sunt cei mai activi din corp. Hm, cum ar arata un program de fitness pentru inima?
Toti oamenii au inimi (suntem egali din punctul asta de vedere), doar ca ele arata diferit. Unele sunt mai mari si incapatoare, altele mici, adica cu deficienta de spatiul. Sa zicem ca sunt sentimente care trec prin inima si o destind, altele care, dimpotrva, o contracta si unele care o aduc intr-o forma rigida (tzeapana). Despre ele o sa vorbim in sedintele de fitness.

“- Esti sufletul meu!” ii spuse el. “N-as putea trai fara tine”. O prinse apoi usor de brat si printr-o miscare abila o intoarse cu fata catre el. Ochii ei erau plansi, vazu, si il priveau cu neincredere.
“- Ti-am spus ca nu suport gandul ca te afli in bratele altei femei” suspina ea.
“- Stii ca doar pe tine te iubesc!”
“- Nu stiu nimic, decat ca totul avea un sens pana acum cinci zile, iar astazi nu mai vad nimic, decat o pata neagra”

Logica vietii zice ca orice inceput are si un sfarsit si nu degeaba. Adevar evident au ba, omul nu-si poate pastra starile afective in cuva unui perpetuum mobile, alternand sincron, nestingherit pe rotula vietii. Suntem flexibili, experimentali, aspiratoare sentimentale, bureti de senzatii. Inghitim hulpav imagini, producem stari pe care le purtam ascunse in vasul sufletului. Ne adapam cu sunete, culori, amintiri tactilogene, le rumegam ascuns in noapte si le scuipam ca pe un tabac prea mestecat. Si totul se vede pe fata brazdata de timp.