Exact, fetelor! Vorbesc despre genul vostru preferat de barbat! Cel care tace si le face! Cel care te priveste intens, seducator, aruncandu-ti priviri de genul “Esti singura femeie pentru mine in aceasta incapere!”. Cel care te topeste cu un zambet. Cel care iti provoaca un orgasm numai luandu-te de mana ca sa iesiti afara din club la o tigara, unde puteti vorbi in liniste, departe de zgomot, fum, si mai ales…departe de priviri nedorite. Ei bine, dragelor, exact acest moment ar trebui sa fie un moment de alarma pentru voi. Cel in care te invita afara. Un barbat care nu are nimic de ascuns, te tine de mana, te priveste, iti vorbeste si te saruta chiar si in mijlocul unei multimi galagioase si indiscrete.
In ultima vreme ma bantuie cliseele, se pare… Eu una, sunt o sceptica. Nu numai ca nu cred in suflete pereche, dar nici macar nu mai cred in ideea de cuplu, pur si simplu. Si sunt multi ca mine acolo, in lume. Eu una, m-as multumi nu cu ideea “ si au trait fericiti pana la adanci bantraneti”, ci cu ideea mai banala, mai aproape de realitate “si au trait fericiti pentru o vreme”, pana cand au aparut discutiile legate de bani, job, timpul prea putin petrecut acasa, pasiunile ne-comune, prietenii ne-comuni, deci nepotriviti si multe altele de acest gen…
Care este viitorul pentru institutia casatoriei? Intreb pentru ca auzim in mod constant despre “dezinstitutionalizarea” casatoriei. Casatoria nu mai ocupa centrul de interes, nu mai are rolul solid de altadata, divortul este in crestere si oamenii se casatoresc mai tarziu. Toate acestea par sa arate o diminuare a importantei casatoriei in multe societati occidentale.
Logica vietii zice ca orice inceput are si un sfarsit si nu degeaba. Adevar evident au ba, omul nu-si poate pastra starile afective in cuva unui perpetuum mobile, alternand sincron, nestingherit pe rotula vietii. Suntem flexibili, experimentali, aspiratoare sentimentale, bureti de senzatii. Inghitim hulpav imagini, producem stari pe care le purtam ascunse in vasul sufletului. Ne adapam cu sunete, culori, amintiri tactilogene, le rumegam ascuns in noapte si le scuipam ca pe un tabac prea mestecat. Si totul se vede pe fata brazdata de timp.
OK, titlul e atat de Cosmo incat mi se face mie greata dar cand ai de mers 3 ore si jumatate cu avionul si ai avut proasta inspiratie sa iti iei o singura revista la tine ajungi sa citesti si reclamele la absorbante intime.
Titlul complet din respectiva revista (British Glamour – Nov ’09) era ceva de genul: “Sfaturi pentru cupluri de incercat deseara, maine si intotdeauna” …
Am constatat totusi ca unele sfaturi sunt chiar pertinente, asa ca here we go:
